Prietenii sunt familia pe care ne-o alegem
“Acum erau 2 sub copac: lupul cel mare și lupul cel mic.
Niciunul nu scotea nicio vorbă, se priveau pe furiș cu coada ochiului, dar nu cu răutate, ci doar așa, pur și simplu.”
Este un fragment din cea mai simplă și gingașă poveste despre prietenie pe care am găsit-o într-o carte pentru copii, "Lupul cel mare și lupul cel mic", de Nadine Brun-Cosme.
Așa, pură și simplă este trăirea, liniștea pe care o simțim adesea în compania lor, a acelor oameni pe care îi numim prieteni, oameni cu care simțim că suntem conectați într-un mod care nu necesită explicații prea ample ori vreo definiţie. O conexiune în care nu e mereu nevoie de cuvinte, când şi tăcerea e confortabilă, în care empatia este maximă, iar trăirile sunt aproape la unison.
Mă strădui de multă vreme să scriu despre prietenie și recunosc ca m-am confruntat cu un blocaj. Poate pentru că față de unii prieteni mă simțeam vinovată, pentru că mi se pare ca abuzez de prietenia lor, ori nu am fost prezentă îndeajuns sau nu am știut să îi ascult, sau poate pentru că mi se pare ca sunt niște oameni prețioși și că nu aș putea cuprinde în cuvintele mele nătânge valoarea lor.
Și iată că nu era nevoie decât de câteva clipe petrecute cu un prieten pentru a înlătura blocajul şi ideile au venit apoi mai ușor.
Cred că energia frumoasă care se naște în relațiile de prietenie e unul din motorașele care duc viața frumos înainte.
Se spune că prietenii sunt familia pe care ne-o alegem. Și se mai spune că prietenii ne sunt scoși în cale deloc întâmplător.
Unii, poate foarte puțini, ne influențează viața atât de mult încât îi dau alt curs. Cum? Contribuind la a aduce la suprafață ceva valoros din noi care ardea mocnit și noi nici nu știam că există: o pasiune pentru ceva, o încredere mai mare în noi înșine, o orientare spre o cale mai autentică.
Alții nu fac decât să se bucure de călătorie alături de noi, fiind acea prezență relaxantă care nici nu ne zdruncină prea tare, nici nu ne ridică, nici nu ne judecă. E doar confort, pur și simplu.
Cu unii râdem mult și ne distrăm, cu alții dezbatem esența vieții, ori ne vărsăm paharul de amar în așteptarea consolării. Pe unii îi ajutăm, căci poate asta ne face pe noi să părem mai puternici. Iar alții apar în calea noastră pentru a ne ajuta ei pe noi.
Care ar putea fi pilonii pe care se construiește o prietenie?
Liniște, sprijin, distracție, aventură, onestitate, cunoaștere și învățare, obișnuință, senzația de cald într-o lume plină de oameni reci, confidență, conexiune karmică, timp împreună versus frica de singurătate, energie pozitivă…? Probabil câte tipuri de oameni există, tot atâtea motive pentru o prietenie putem găsi.
În ce măsurăm prietenia?
În timp petrecut împreună, cantitatea de râs, numărul de dăți în care umărul e pus la dispoziția celuilalt, suma de lucruri învățate de la sau pe el - prietenul, sau împreună, numărul de ieșiri în oraș, excursii sau drumeții, concedii petrecute împreună, liniștea dintre furtunile cu care ne luptăm, anii de când ne cunoaștem, schimburile spumoase de idei, dezbateri pe diverse teme ale lumii contemporane, politică, filosofie sau religie. Mai mult ca sigur nu putem găsi niște răspunsuri standard la această întrebare. Oare chiar avem nevoie de măsură?
Nu e nevoie de a cunoaște un om în profunzime (nu ne cunoaștem nici pe noi înșine în profunzime), să îi cunoaștem cele mai bine ascunse secrete ori defecte, pentru a-l numi prieten, ci doar de a-l accepta şi iubi aşa cum este, fără anume aşteptări.
Fie că îi cunoaștem din copilărie sau de o săptămână (conectarea dintre unii oameni poate fi atât de rapidă și fluidă încât o prietenie se poate lega imediat, fără să îi trebuiască ani de probare), prietenii înseamnă energie frumoasă, iubire, recunoștință și empatie. Prețuiți-i, fiți recunoscători pentru că sunt lângă voi, respectați-i, fiți ascultători, modești ori îngăduitori, păstrați-Ie locul lor special în inima voastră și bineînțeles iubiți-i, pentru că sunt familia pe care ați ales-o.
Ei sunt aliaţii voştri în faţa grandorii numite viaţă. Bucurați-vă împreună de ea, aşa, pur și simplu.
Lasa un comentariu Anuleaza raspuns